Universitatea din Iași încearcă să mă sancționeze disciplinar cu un coleg ajuns la pușcărie
Cel mai recent episod din hărțuirea mea ca avertizor în interes public: sancțiunea disciplinară mi-a fost semnată de un coleg care în săptămâna următoare s-a dus direct la pușcărie pentru recidivism.
Tovarăși, frumoasă e viața de avertizor, ca să parafrazez comedia clasică a lui Cristi Mungiu.
Am scris anterior despre activitatea mea ca avertizor în interes public la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Am vorbit despre cum, refuzând presiunea decanului de a favoriza două studente la examen, am fost sancționat disciplinar ilegal, sancțiunea fiind anulată de către instanțe, așa cum arăta materialul PressOne publicat de Bianca Felseghi în 2024 și am vorbit și despre multiple alte încălcări ale legii și regulamentelor, de la plagiate masive mușamalizate de către conducerea Facultății de Psihologie, la cadre didactice care nu-și țin cursurile, la studenți care stau în picioare la ore pentru că facultatea nu are spații didactice și despre cum am fost tras pe linie moartă, ca să nu mai semnalez studenților aceste încălcări, normându-mi-se doar cursuri opționale, la care nu se înscria niciun student, conducerea ignorând semnalarea mea că nu aveam studenți la curs, în materialul publicat de Andreea Archip pentru Școala9 și Hotnews.
Drept represalii, conducerea facultății mi-a fabricat o nouă anchetă disciplinară, în care am fost acuzat de “furt de timp” pentru că la cursurile opționale respective nu se înscriau studenți.
Am vorbit despre ancheta disciplinară, începută în februarie, în materialul publicat de Liviu Ardelean pentru Educație Privată, dar și aici, unde am explicat că demersurile conducerii au ca scop, pe lângă represalii, încălcarea libertății mele academice garantate de Legea Învățământului, prin cenzurarea mea ca să nu le mai vorbesc studenților despre problemele de replicabilitate ale psihologiei, am continuat aici, unde am descris prima anchetă disciplinară, unde presa n-a fost primită, înregistrarea audio n-a fost permisă, iar conducerea a încercat să-mi ascundă documente din anchetă, țipând la mine că mi le dăduse, până au trebuit să recunoască într-un final că încearcă să mă mintă pe față, un membru al comisiei de anchetă dându-și demisia pentru că nu voia să hărțuiască un avertizor, după care aici am dezvăluit cum un al doilea membru al comisiei de anchetă disciplinară demisionase, tot pentru că nu voia să participe la hărțuirea unui avertizor și, în fine, în acest material foarte citit, în care am arătat cum mi se orchestrase o acțiune de kompromat în care o studentă a încercat să mintă cu un cont fals de Facebook că ar fi fost un student al unei generații anterioare terorizate de mine, după care s-a deconspirat accidental și a șters tot ce postase, precum și legăturile de strânsă colaborare și amiciție pe care le avea pe contul de Facebook cu unul dintre membrii comisiei de anchetă disciplinară.
Așa cum spuneam în investigațiile anterioare, sancțiunea disciplinară era deja dată încă dinaintea începerii anchetei disciplinare. Nu se punea vreun moment problema de o anchetă disciplinară onestă, în conformitate cu Codul Muncii și Legea Învățământului, în care o comisie să analizeze obiectiv apărările mele, să constate dacă s-a comis vreo încălcare a Regulamentului intern și abia dup-aceea să dea un verdict. Nici vorbă. Sancțiunea era ordonată de către conducere încă de anul trecut, se știa că va fi aplicată, eforturile lor fiind strict găsirea unor colegi care să execute ordinul de represalii la adresa avertizorului.
Pe 28 martie a avut loc a doua anchetă disciplinară, amânată repetat de pe 12 februarie, când conducerea încercase să îmi ascundă documente, respectiv 11 martie, când al doilea membru al comisiei de anchetă își dăduse demisia. Exact cum anticipam, am fost ignorat, mi s-a cerut să răspund la niște întrebări standard, iar președintele comisiei de anchetă disciplinară a așteptat nerăbdător să termin ce aveam de spus ca să înceapă să recite rapid că tot ce spusesem era irelevant, pentru că îmi înlătura apărările pe care le prezentasem, pe care nu le găsea credibile. Motivul era unul simplu: bifarea de formă, ritualică, în mare viteză a art. 252 (c) din Codul Muncii, care obligă instituția să precizeze în decizia de sancțiune disciplinară cum și de ce s-au înlăturat apărările salariatului cercetat disciplinar.
E evident de aici că sancțiunea era deja dată și nu se putea pune vreo secundă problema unei anchete oneste. Ședința s-a încheiat, toată lumea a plecat, fiind vorba doar de formalități de semnare a deciziei de sancțiune deja date cu mult înainte de începerea anchetelor mele disciplinare.
Toate bune și frumoase, decizia a fost semnată de către toți membrii comisiei de anchetă, a fost validată de către Consiliul Facultății de Psihologie și a plecat în mare viteză spre Rectorat.
Doar că a intervenit o mică problemă.
Unul dintre membrii comisiei a intrat la pușcărie.
La propriu.
Domnul Ovidiu Cristian Tudorean, coleg din cadrul Facultății de Psihologie, membru al comisiei de anchetă disciplinară care îmi semnase sancțiunea disciplinară, își aștepta condamnarea cu executare pentru un accident de circulație provocat sub influența băuturilor alcoolice în 2024, condamnare care a venit pe 3 aprilie, imediat după ce-mi semnase sancțiunea disciplinară.
Aici intervine un detaliu spectaculos: așa cum arată materialul de presă din Ziarul de Iași, domnul Tudorean era recidivist.
“În noiembrie 2019, el fusese condamnat la închisoare, cu suspendarea executării, pentru o faptă similară. Nu contestase sentința, care rămăsese definitivă. Noul incident se petrecuse după împlinirea termenului de supraveghere, dar înainte de împlinirea termenului de reabilitare. Ca urmare, nu a mai fost posibilă suspendarea executării și a acestei pedepse, iar condamnarea la un an de închisoare urma să fie executată în regim de detenție.”
Stați puțin.
Înainte de împlinirea termenului de reabilitare?
Atunci cum era domnul Tudorean angajat, așa încât să poată fi legal membru al comisiei de disciplină, având în vedere că Legea 199/2023, prevede clar, la art. 201 (7): “Nu pot ocupa o funcţie didactică în învăţământul superior persoanele condamnate penal definitiv pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni pentru care nu a intervenit reabilitarea.”?
Am întrebat Rectoratul cum fusese angajat domnul Tudorean și dacă se încălcase Legea 199/2023. Răspunsul îl vedeți mai jos:
No further comments.
A.
Aha.
Am întrebat cum a fost angajat domnul Tudorean și dacă se încălcase Legea, mi se răspunde că Universitatea a aflat din presă despre condamnarea lui din 2019 și oricum nu mai e angajat din ziua condamnării sale cu executare.
Să mai repetăm odată întrebarea?
Cum a fost angajat până în 2025 cineva care avea deja o condamnare penală definitivă pentru care nu intervenise reabilitarea, legea interzicând acest lucru din 2023, salariat care a ajuns, coincidența naibii, tocmai în comisia de anchetă disciplinară care hărțuiește un avertizor în interes public?
Vom primi vreodată vreun răspuns?
Puțin probabil.
Cert e însă că unul dintre membrii comisiei de anchetă disciplinară, care a semnat pentru sancționarea mea disciplinară, e astăzi la pușcărie pentru recidivism în conducerea autoturismului sub influența alcoolului. Asta rămâne un fapt.
Sancțiunea disciplinară nu mi-a fost comunicată nici până la acest moment. Nu mi-a fost comunicat nici că n-aș fi fost sancționat.
Cât va trebui să mai aștept?
Nu știm, să mergem să sărbătorim liniștiți Paștele, consemând încă un episod la documentarul despre cum e să fii avertizor în interes public la prima universitate a României.
Să nu uităm nici că, la momentul ăsta, decanul și directorul de departament, care mă hărțuiesc de ani de zile, și-au numit la facultate această comisie de anchetă disciplinară formată doar din lectori universitari, deci o comisie de anchetă care nu îi mai poate atinge, dat fiind că art.177 din Legea învățământului spune că e nevoie de membri cu gradul didactic cel puțin egal cu al celui anchetat, ambii având grad de profesori.
Deja nici nu mai contează cât de departe merg cu hărțuirea și câte astfel de situații patronează vreunul dintre membrii conducerii. Sunt disciplinar intangibili.
Să ne bucurăm.
Sărbători fericite.