Azi a murit profesorul Ionel Haiduc. A fost profesor de chimie la Universitatea Babeș-Bolyai și, înainte să devină președinte al Academiei Române, a fost rectorul UBB între 1990-1993, fiind rectorul care a fost martor la tranziția UBB-ului de la comunism spre democrație.
În 2023, am început un proiect de recuperare a istoriei recente a universităților românești. L-am rugat să ne dea un interviu și, pentru că nu ne cunoșteam, i-am spus atunci că poveștile pe care le știe vor dispărea odată cu el și mi s-a părut fundamental ca ele să rămână spuse undeva.
A fost unul dintre foarte puținii universitari români care, după stagii de formare în Uniunea Sovietică și Statele Unite încă din anii '60, a publicat în comunism cercetare științifică în jurnale internaționale importante, o raritate într-o epocă în care manuscrisele trebuiau traduse în română pentru cenzura comunistă și abia dup-aceea puteau fi trimise spre publicare.
Acum exact trei ani, în septembrie 2023, într-o zi la fel de caldă ca cea de azi, am stat cu el la sediul Academiei Române din Cluj vreo două ore și am vorbit despre cum a ajuns în laboratoare din URSS și Statele Unite, Elena Ceaușescu, despre cum l-a vizitat George Soros la rectorat în 1990 propunându-i re-creerea unei universități maghiare la Cluj, despre cum fusese propus ca rector în zilele Revoluției din 1989, spre surprinderea lui.
L-am întrebat dacă în mandatul lui, s-a pus problema revenirii UMF-ului la UBB-ul din care făcuse parte până în 1948 și de care fusese separat prin reforma comunistă a învățământului superior, ca cercetarea și educația interdisciplinară să poată deveni posibilă. Mi-a spus că au fost discuții, dar nu s-a întâmplat, pentru că a fost vorba de orgolii.
Cel mai important, am vorbit despre predatory publishing, MDPI și marea de mediocritate, așa cum o numise, care sufoca de mulți ani cercetarea științifică din România. Avea 86 de ani și știa că jurnalele MDPI sunt predatory. Mi-am spus atunci că e cu atât mai important că poveștile astea au să rămână spuse de el.
Pentru cele două ore și ceva petrecute în septembrie 2023 îi rămân recunoscător.